Chiang Mai, un oras intr-o imensa gradina.

Am ajuns in Chiang Mai intr-o frumoasa zi de luni, dupa o aventuroasa si tensionata cursa de urmarire si prindere a diverselor mijloace de transport.
Am plecat din Koh Phangan cu taxiul fara ferestre al lui Chow, un thailandez care a inchiriat spatiul unde pe Street View gasesti pizzeria lui Matteo, probabil falimentara. In locul pizzeriei s-a gandit sa faca un restaurant cu specific thailandez, sesizand nisa de piata din Srithanu unde gasesti restaurante vegane, vegetariene, iraqiene, indoneziene, canadiene, italiene, ba chiar si frantuzesti, dar mai rar thai. Nu parea sa mearga afacerea inca, in cele 6 zile n-am vazut pe nimeni la el. Ma rog, omul avea si un plan B ba chiar si unul C. Planurile erau vis-à-vis, respectiv agentie de turism si spalatorie la 40 bahti/kg. Astea mergeau mai bine, pentru ca macar un client au avut la fiecare business: pe noi. Am luat bilete combo Srithanu-Surat Thani Airoport (taxi+ferry+autocar) si am spalat vreo 7-8 kg de rufe, in doua transe.

Am plecat asadar la 8:15 fix cu taxi-ul lui Chow, stiind ca avem avion la 14:50. Deci, timp cacalau, ca sa zic asa. Surprizele au inceput insa inainte sa ajungem in Thong Sala, adica in mai putin de 15 min. A inceput o ploaie zdravana, da’ zdravana bine, asa ca am ajuns in statia de ferry usor uzi fleasca. Masina lu’ Chow avea tavan, dar nu avea ferestre, iar ploaia devenise un pic orizontala datorita vantului. La ferry, alta surpriza: ne-au pus in piept stickere cu Surat Thani si … ora 15:00. WHAAT?! Ca cica s-a cam stricat vremea si ca nu pot garanta, ca valuri deci viteza scazuta a ferry-ului. In fine, vorbesc un pic cu tipa de acolo si imi pune un sticker cu 13:30. Ma uit si pe mail sa verific inca odata cu avionul si… vad ca avionul nostru de Chiang Mai fusese reschedule si zborul era la 13:30. Buuna treaba.
Sunt acele momente cand cea mai buna strategie este sa-ti spui “asaaa, si ce se poate intampla CEL MAI RAU?” – sa pierdem avionul, dar sunt trei zboruri pe zi Surat Thani – Chiang Mai. Probabil ma va costa de-o sa ma usture, dar AIA E. CSF, NCSF.
Dracul din Golful Thailandei s-a dovedit insa de o nuanta gri-deschis, pentru ca n-au fost valuri mari, asa ca Lomprayah ferry a ajuns in Donsak conform planului, adica la 11:00, chiar daca in portul pescaresc si nu la docul principal.

Aveam asadar 1h30min ca sa ajungem la aeroport, adica vreo 100 km. Ma uit pe Waze, imi da un ETA de 12:12, imi zic “Esteee” si ma urc linistit in autocarul care leaga Donsak de aeroport. Si incepe calvarul nervilor. First of all, autocarul era double deck, iar cabina soferului se accesa doar din exterior, intre cabina si zona pasagerilor fiind nu un geam ci un perete de inox. Adica nu puteai sa comunici cu soferul. Asa ca el nici n-a stiut ca i-a trecut glontul pe la ureche. Ma dau si eu acum viteaz, da’ cred ca macar niste racnete la el sigur bagam, sa va zic si de ce. Tipul a mers pe autostrada, 1h si 45 min, cu o viteza de 65-68km/h, maximul atins fiind de 81 km/h, pe o coborare. Eu eram cu waze-ul in mana si vedeam cum creste ETA odata cu pulsul meu… 12:18, 12:23, 12:28, 12:32, 12:40, 12:46 am ajuns. Roxana era in bloc start cu Vladut in manduca (un sistem de purtare a copiilor), eu trebuia sa iau bagajele din cala autocarului. Bulan mare, fiind ultimii care am urcat, bagajele erau primele. Le iau rapid si run forest! Aeroportul e micut, nu e coada la check-in, ne accepta bagajele si inchid dupa noi. L-am prins, mama lui de avion. Ne relaxam brusc si ne luam de mancare in avion (by the way, se mananca foarte bine si ieftin in avionul Air Asia, adica fresh de 250 ml la 8 Ron, supa crema de ciuperci la 8 Ron, etc. O apa la jumate in aeroport in Surat Thani e 2 Ron).


Asaaa, gata, am ajuns si in Chiang Mai.
Care Chiang Mai am vrut sa zic initial ca e un fel de Cluj, in sensul ca e plasat in Nord-Est si ca e al doilea – al treilea oras ca marime al Thailandei. Numai ca am decis sa penalizez Clujul si sa-l scot din comparatie. Nu sunt suparacios, am multi prieteni din Cluj, da’ mi se pare ca e un trend periculos asta cu consideratul buricul pamantului. Sa explic un pic: eram de 23 de zile in Thailanda (ceea ce pentru unii poate sa pare mult, pentru altii nu) si nu intalnisem nici un roman. Pana cand, in avionul de Chiang Mai, auzim romaneste. Era un cuplu din Cluj, i-am auzit discutand cu doua randuri in fata noastra. M-am bucurat sa aud romaneste, iar cand a aterizat avionul, m-am dus bucuros la ei sa-i salut. Iar ei, stupoare, au bagat un ignore ca si cum nu intelegeau limba….
Trec peste si zic: Chiang Mai e al doilea oras al Thailandei, chiar daca are doar vreo 150.000 de locuitori fata de cele 8 milioane ale Bangkok-ului. De aici si diferentele, care sunt enorme. N-are zgarie nori nici pe departe, e un oras verde si placut, relaxat si cu o temperatura mult mai suportabila in perioada asta. Adica e chiar racoare seara (noi am stat la vreo 30 de km, mai in munte un pic, si am prins chiar 17 grade pe la 3-4 dimineata).


La aeroport ne astepta Aran, un tip pe care l-am intalnit la ultima vizita in oras si cu care am pastrat legatura pe FB. Ne duce la hotel, mai schimbam o vorba, mai imi zice ca nu e multumit deloc de ce se intampla in Thailanda, ca e dictatura militara, ca tara n-are o directie, iar noul rege “it’s very quite”, adicatelea nu prea stie nimeni ce face. Partea buna pentru Aran e ca are un second job, ingrijeste niste elefanti dintr-un camp din categoria “corecte”, adica fara calareala de elefanti si mahuti care folosesc violenta. Genul de camp unde vine turistul, spala elefantul, hraneste elefantul si plateste o caruta de bani. E plin de americani, olandezi, nemti si francezi. Ii zic ca am vazut o poza cu un pui de elefant si cu el si se insufleteste brusc, ii sticlesc ochii si incepe sa-mi povesteasca despre puiut. Are 37 de zile si e plin de viata si cu mare chef de joaca. Joaca preferata e sa-i impingi capul cu mainile, e foarte puternic pentru varsta lui. Iar maica-sa, o doamna elefant de 37 de ani, mananca bine si are lapte suficient, astfel incat ei nu au suplimentat cu nimic.

Decidem sa mergem a doua zi la elefantel ceea ce s-a si intamplat. A fost o zi de trecut in calendar, e destul de rar sa apuci sa te harjonesti un asa un exemplar, iar Vladut a fost mega incantat, chiar daca un pic speriat la inceput de dimensiunea mamei. Daca ajungeti prin zona si vreti un ghid chiar ok, ziceti-mi si va dau contactul lui Aran.
As imparti un pic Chiang Mai-ul ca idee de vacanta in doua: orasul si imprejurimile. In oras e super fain de plimbat, mancat, baut, facut masaj. Prin jur insa sunt o gramada de chestii organizate sau mai putin, care sa-ti umple cateva zile bune. Sunt sate autentice dar si tot felul de atractii turistice. Si pe astea le-as imparti in doua categorii: cele care-ti lasa in suflet bucurie si cele care-ti lasa un mare regret si un fel de amestec de compasiune si furie.
Incepem cu categoria a doua. Gasesti in jurul Chiang Mai-ului tot felul de show-uri cu maimute (care isi petrec intreaga viata intr-o cusca de 1 m3), cu serpi (de obicei cobre), sau celebrul “Tiger Kingdom” unde tigrii anesteziati stau tolaniti si turistii vin si pun mana sau capul pe ei (in zona din spate), in speranta unei fotografii ultra-like-uite. Sunt si campuri de elefanti unde poti sa calaresti marele animal si unde inca sunt zgarmanati in spatele genunchiului cu un carlig de fier, pentru ca asta e metoda clasica de domesticire. Tot aici gasesti si “femeile cu gaturi lungi”, un fel de zoo uman in care exponatele lucreaza non-stop la covoare pe care le vand turistilor. Ridica privirea din razboiul de tesut doar ca sa zambeasca artificial unui turist care-i face poza.
In prima categorie intra experienta grozava de ingrijire timp de o zi sau cateva ore, a unui elefant. Se misca destul de mult in directia asta turismul, desi aici discutia e lunga si controversata.


O alta supriza foarte placuta am avut-o la Queen Garden, tot un proiect al regretatei familii regale, finalizat inteleg acum vreo doi ani. E un parc imens, cu bucla mare de vreo 6-7 kilometri, cu un “Canopy walk” destul de lung unde te plimbi la inaltime prin jungla, cu o gradina botanica cu plante de toate felurile (carnivore, acvatice, de desert, orhidee, atarnatoare, cataratoare, etc).

Ne-a placut mult, am regretat ca am ajuns dupa pranz acolo, asa ca am avut doar vreo 3 ore la dispozitie pana la lasarea intunericului. Ne-am fi dorit mai mult. Locul e in nordul Chiang Mai-ului, la vreo 40 km. Tot in zona gasesti ferme de capsuni, e perioada lor acum. Ne-am oprit si noi, evident, pentru 1 kil si 2 inghetate facute doar din capsuni si lapte de cocos.
Revenind la mancare, am descoperit Khao Soi-ul, un preparat tipic din nord-est, un fel de taitei cu lapte doar ca in loc de lapte e curry si lapte de cocos, si totul e fiert cu bucati de pui. Deasupra se pun niste taitei crocanti (nu stiu din ce sunt dar sunt bestiali), iar langa primesti tot felul de chestii de pus inauntru pentru a drege gustul – lime, usturoi granule, ceapa rosie mica, muraturi. Noi, ca niste tarani romani, am mancat fara sa asezonam deloc pentru ca ni s-a parut ca-i stricam gustul divin.


Acelasi lucru l-am patit si cu dim-sum-urile – un fel de perisoare cu continut de la shrimp la porc, invelite intr-o fel de aluat subtire si fierte la aburi. Mereu le primesc insotite de otet de orez care, dupa parerea mea, strica tot dim sum-ul.
Bun, bun de tot a fost pestele – tilapia deep fried, cu usturoi si busuioc. E o intreaga controversa mondiala acum cu pestele din ferme, e adevarat, mananca pestele ala tot felul de chestii. Din fericire tilapia mananca mai mult vegetale, deci mancarea e un pic mai curata fata de pastrav sa zicem, care mananca mai mult proteina animala. Deci, tilapia deep fried = love.


Pentru ca distantele sunt destul de mari si zona e intinsa, atunci cand vii in Chiang Mai marea incercare o reprezinta transportul. Ai toate variantele de sol la dispozitie: masina inchiriata, masina privata, minivan, autobus, taxi, tuk-tuk.

Plus, bineinteles, bicicleta si mersul pe jos. Mai nou au si Uber, care a prins rapid si functioneaza bine doar in oras. Noi, care am preferat sa vedem mai mult imprejurimile si mai putin orasul, am furat-o cu Uber, pentru ca primul chemat n-a mai aparut (desi ii vedeam masina pe aplicatie la vreo 2-3 km). Ramasesem la vreo 6 km de hotel, pe niste coclauri unde am mancat dumnezeieste intr-un restaurant situat in miezu’ lu’ middle of nowhere.

Noroc cu proprietara care ne-a dus cu masina ei la hotel (si n-a vrut in ruptul capului sa primeasca ceva). Merita amintit restaurantul, se numeste Pansawan Boutique Restaurant si se gaseste aici:
A doua incercare de Uber a fost a doua zi, cand am vrut sa ajungem in oras. Mi-au trebuit 35 de minute de dialog cu soferul pe chat pentru a-l ajuta sa gaseasca hotelul nostru. Pana la un punct a fost amuzant, pentru ca-l vedeam pe harta cum greseste drumul … si tot asa de vreo 10 ori. A aparut ca o floricica (asa si arata), intr-un Nissan Micra verde brotacel care mi-a crescut indoiala la cote maxime. Insa investisem prea mult in el ca sa-l trimit acasa, asa ca ne-am suit si am ajuns cu bine in centru.
A treia tentativa Uber a fost cand am revenit seara din oras, dupa ce am dat o tura la Mall (Festival Central Plaza, care e un fel de Afi Cotroceni al lor). Stiti ca sunt un mall-lover, da’ n-am scapat de astia mici (mai ales Roxana care-mi zicea ca vrea sa asculte gingalbelu’) asa ca am mers, ne-am tras in poza cu bradul din fata, iar piticu’ a scapat in zona de masinute si loc de joaca si gata. S-a dat in toate, a chiuit, s-a bucurat, astfel incat, pentru bucuria lui, mi s-a parut cea mai frumoasa experienta de-a mea din mall-uri. Am profitat si de o familie care avea un prunc plangacios maxim, care nu dorea deloc sa se dea in nici o masinuta, dar parintii insistau, bagau monezi in masinuta, asezau copilul, copilul urla, ei luau copilul si masinuta ramanea sa se bataie. Eu pac, in spate cu Vladut, il bagam in masinuta respectiva pana se termina creditul. Mi-a iesit figura de doua ori, la a treia aia au insistat cu copilul pana aproape s-a terminat creditul si pe urma au plecat.Pentru parinti cu copii: mi-a placut ca totul era foarte curat, ba chiar cei doi copii care s-au jucat pe acolo (Vladut si Roxana) au primit sosete noi cu care sa stea incaltati.
Recomandari de cazare nu prea am pentru Chiang Mai, pentru ca nu stiu ce vreti – oras sau imprejurimi. Sunt multe optiuni corecte ca pret, noi am stat la distanta de oras, intr-un loc cu gradina superba, la 4* cu 40 eur/noapte.


Buget de Chiang Mai: cazari decente de la 20 Eur/noapte, papa e un pic mai ieftina fata de insule (media noastra cu 3 portii + freshuri a fost de 70 Ron/masa), transport noi am dat vreo 100 eur adunat in cele 4 zile, dintre care 50 au insemnat Aran pentru o zi.
Maine plecam inspre Pai, pe drumul celor 762 de curbe (majoritatea ac de par). Vom vedea, tinem aproape.
Spor la calatorit!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *